În contextul războiului, „Caligula” dobândește o actualitate tulburătoare, propunând o lectură contemporană a împăratului roman tiran, ce intră în rezonanță cu experiența Ucrainei în lupta sa pentru libertate. Printr-o scenografie de mare forță vizuală, spectacolul examinează raportul dintre putere și morală, readucând în prim-plan tema universală a dictaturii și a tiraniei. Regimul lui Caligula devine imaginea unei închisori simbolice, a unui univers dominat de supraveghere, frică și control – mecanisme definitorii ale sistemelor totalitare. Într-o perspectivă ce amintește de universul orwellian, montarea vorbește despre falsificarea adevărului și despre degradarea treptată a libertății individuale… Scenografia, o construcție geometrică din lemn și fier, evocă temnițele lui Ludovic al XI-lea, generând o atmosferă sufocantă. Actorii apar și dispar înn celule minuscule, amplificând tensiunea dramatică. Lumina, elaborată cu mare precizie, fragmentează fiecare scenă, destrămând treptat imaginea lui Caligula, interpretat de Vitalii Ajnov, care construiește un personaj manipulator și veninos. În regia lui Ivan Uryvsky, montarea dezvăluie un Caligula decăzut, în același timp tulburător și monstruos, orbit de dorința absolutului și distrugând totul în calea sa. Reprezentația, de o intensitate rară și de o forță vizuală remarcabilă, ne provoacă să reflectăm asupra nebuniei, manipulării și răului ascuns în fiecare dintre noi. La final, răsună cuvintele lui Camus: „Când o democrație este bolnavă, fascismul vine la căpătâiul ei, dar nu pentru a-i verifica starea de sănătate.” O producție care trebuie văzută…