Drama psiho-plastică a lui Elise Wilk tratează povestea unei mame și a unei fiice care încearcă să se regăsească una pe cealaltă în perioada comunistă din România.

La volanul unei Dacii 1300, Victoria, însoțită de entitatea Alaska, pornește într-un road-trip prin timp și retrăiește momente cheie din propria viață, dar și din viețile mamei și fiicei ei, traversând perioada comunismului, trecând prin haoticii ani 90 și vremurile incerte de după schimbarea regimului și ajungând până în zilele noastre. Prin intermediul a trei destine feminine, piesa investighează urmele pe care le-a lăsat în noi trecutul comunist.

Călin Ciobotari: Elise Wilk sau arta de a scrie despre viață…, în 7Iași

„Patru actrițe polivalente joacă tot, fără rest, fără ezitări, intră și ies din personaje, sarabandă amețitoare de roluri, voci, emoții, genuri, vârste. Nimeni nu pleacă din scenă, o teatralitate excelent condusă și convenții foarte intense făcând ca scenele să aibă firesc și fluență. Erzsébet Fülöp, Dorottya Nagy, Katalin Berekméri, Ramóna Gecse joacă și se joacă, construiesc și deconstruiesc relații, compun și descompun, animând costumele lui Judit Dobre-Kóthai, manevrând decorul minimalist și reamintindu-ne cât de simplu poate fi uneori teatrul.

Scriitura Elisei e un aliaj foarte puternic de poezie, adevăr, umor, informație. Ea transportă o sensibilitate lucidă, de tip cehovian, descrie și meditează, simultan, asupra vieții, esențializează și celebrează faptul de a fi. Independent de penumbrele pe care le dezvăluie, de tristețile de fond și de un curent de zădărnicie ce adie uneori prin scenă, Alaska rămâne în esența ei un argument foarte puternic în favoarea bucuriei de a trăi. Mai mult decât analizat, genul acesta de teatru se pretinde trăit.”