În dialog cu poeta și omul de cultură Maria Pilchin

Scriitoarele vor încerca să răspundă și la unele întrebări (est)etice:
Poezia poate salva lumea de urât, dictatură și eroare?
Literatura este eficientă în a lupta împotriva ororilor lumii?
Scriitura personală devine, la un moment de cotitură istorică, una reprezentativă pentru o generație, o epocă, un spațiu cultural?

Despre volumul de poezii Variațiuni pe o temă dată, Ana Blandiana mărturisea: „Era coadă mare la autografe. Și, spre surprinderea mea, nu veneau cu o carte, veneau cu vreo trei, patru. Parcă cumpărau medicamente. Este o carte care m-a vindecat și pe mine. Este descoperirea mea că, în fond, nu există graniță între viață și moarte.”
Ana Blandiana – rampa citatelor:

„Granița dintre viață și moarte poate fi trecută cu o poezie.”

„Omenirea, de la Dante încoace, se gândește întotdeauna la moarte. Nimeni nu se gândește de unde venim. Unde ne ducem, e discutabil, nu e sigur, dar discutăm de milenii. De ce să te sperii că dispari în neant și să nu te miri că apari din neant, și, dacă nu cumva, există un cerc între ele.”

„Pentru mine cea mai mare dovadă a existenței lui Dumnezeu este faptul că nu mă simt niciodată singură.”