În distribuție:  Ștefan Ruxanda, Annemary Ziegler, Alecsandru Dunaev, Mircea Constantinescu, Daniel Tudorică, Alexandru Nedelcu, Marius Keșeri.

Din Fonoteca Teatrului Național Radiofonic – fragmente din spectacolele:

Lumina Rugului Aprins,

Alexandru Codin Mironescu – Rugul Aprins: Calea întru lăuntrul inimii,

Marcel Petrișor: Secretul Fortului 13,

Axinte Frunză – Şapte zile în pustia Sfântului Munte,

Daniil Sandu Tudor – Rugul Aprins în Muntele Rarăului 

– realizate după scenarii de Ion-Costin Manoliu, cu: Mihai Bica, Constantin Codrescu, Mircea Constantinescu, Dan Puric,  Adrian Păduraru, Gavril Pătru, Petru Hadârcă, Silviu Biriș, Orodel Olaru, Amalia Ciolan, Ion Costin Manoliu, Paul Simon Esperando

Înregistrările cu Părintele Sofian Boghiu – realizate de jurnalistul Cristian Curte

Un spectacol-document despre Sfântul Cuvios Sofian de la Antim, om îmbrăcat în lumina dumnezeirii, canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 2025, cu zi de prăznuire la 16 septembrie.  Născut în Basarabia la 7 octombrie 1912, în satul Cuconeștii-Vechi, județul Bălți, cu numele de botez Serghie, într-o familie cu șase copii, ajunge – la doar 14 ani – frate de mănăstire la Schitul Rughi din județul Soroca. A urmat școala de cântăreți de la Dobrușa – unde a învățat și pictura bisericească – și Seminarul Monahal de la Mănăstirea Cernica, în apropiere de București, unde a fost timp de opt ani elev de premiul întâi.

La 25 de ani este tuns în monahism la Mănăstirea Dobrușa. La 6 august 1939 este hirotonit diacon la Catedrala din Bălți, de către Preasfințitul Tit Simedrea, Episcopul Hotinului (1935-1940).

După ocuparea Basarabiei de către sovietici în iunie 1940, împreună cu starețul Mănăstirii Dobrușa și alți călugări din obște, a trecut Prutul și s-a așezat la Mănăstirea Căldărușani. În toamna lui 1940 s-a înscris la Academia de Arte Frumoase din București, devenind pictor licențiat în 1945. A predat pictura la seminarele monahale de la Mănăstirea Neamț și Curtea de Argeș. A pictat în țară 25 de biserici, dintre care șase integral. În străinătate a pictat integral trei biserici. Închinoviat la Mănăstirea Antim în toamna lui 1940, este hirotonit preot pe 15 noiembrie 1945. A studiat și la Facultatea de Teologie din București, susținând lucrarea de licență cu titlul: Chipul Mântuitorului în iconografie.

În anii 1945-1948 a participat la întrunirile inițiate de poetul Sandu Tudor – ieroschimonahul Daniil de mai târziu – la Mănăstirea Antim, sub semnul Rugului Aprins al Maicii Domnului.

Intelectuali, preoți, călugări, studenți sau simpli credincioși luau parte la conferințele și dialogurile care se desfășurau în sala bibliotecii, cu teme precum: rugăciunea inimii, raportul teologie-știință, comuniunea între om și Dumnezeu.

Providenţială pentru mişcarea Rugului Aprins a fost întâlnirea cu preotul rus Ivan Kulâghin – Ioan cel Străin, cum avea să i se spună, refugiat din Uniunea Sovietică împreună cu armata română. Părintele Ioan cel Străin aducea cu sine tradiţia marilor isihaşti ruşi, o moştenire duhovnicescă pe care Rusia a primit-o din ţara noastră, acum 200 de ani, prin ucenicii Sfântului Paisie de la Neamţ, care au revitalizat monahismul rusesc. Când venea la Antim era găzduit în chilia sa de către Părintele Sofian Boghiu.

Întrunirile asociației spiritual-culturale Rugul Aprins au fost oprite în 1948. Părintele Sofian a fost trimis la Mănăstirea Neamț, ca pofesor de pictură bisericească, apoi numit stareț al Mănăstirii Plumbuita.

În 1958 e arestat împreună cu alţi intelectuali şi clerici care participaseră la întrunirile „Rugului Aprins”, sub acuzaţia de activitate mistică, duşmănoasă, împotriva clasei muncitoare. E condamnat la 15 de ani de temniţă grea pentru crimă de uneltire împotriva ordinii sociale. Eliberat în 1964, a revenit la Mănăstirea Antim, al cărei stareț a fost până la trecerea sa la Domnul, la 14 septembrie 2002.

Două mari daruri de la Dumnezeu l-au însoțit de-a lungul vieții: a pictat biserici și a călăuzit suflete din scaunul de spovedanie, încât a fost supranumit cu îndreptățire – Duhovnicul Bucureștilor. Astăzi Părintele Sofian ni se descoperă ca un uriaş al Duhului, un Sfânt cu care Dumnezeu a binecuvântat poporul român în secolul XX, care din acest an, 2025, are zi de prăznuire în Calendarul Creștin-Ortodox.

Regia artistică este semnată de Cristina Chirvasie – regizor de teatru și film, scenarist și scriitor, producător de filme documentare. Licențiată în arte a Universtității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică București (specializarea Artele Spectacolului, clasa Cătălina Buzoianu), în anul 2003, a fost realizator la Societatea Română de Televiziune (TVR), director de programe al Televiziunii PAX TV și colaborator al Societății Române de Radiodifuziune – Radio România (scenarii pentru copii și editorialist – Revista Teatrală Radio), al Centrului de Istorie și Studii Contemporane (CSIC). Este membru al Uniunii Teatrale din România – UNITER.

În 2016, a inițiat proiectul cultural și educațional REVOLUȚIA MODELELOR www.revolutiamodelelor.ro,  în cadrul căruia coordonează o colecție de interviuri filmate, publicate sub formă de carte de Editura Fundației Culturale MEMORIA.

Ion-Costin Manoliu este autorul scenariului radiofonic. Este redactor la Teatrul Național Radiofonic (din 2003), licențiat al Universității București, Facultatea de Jurnalistică (1998). A urmat  cursul de radio – jurnalism organizat de BBC World Service – U:N.A:T:C: București (1993). A fost colaborator al revistei Teatrul Azi – 1998 – 2008 şi co-autor al cărții Persistența memoriei de Valeriu Moisescu, Editura Teatrul Azi, 2007. A realizat traduceri pentru piese de teatru jucate pe diverse scene din țară.

Master în dramaturgie – Tema: Scenariul pentru spectacolul de teatru radiofonic, U.N.A.T.C.București, 2008. Este membru al Uniunii Teatrale din România – UNITER.

Piese de teatru premiate: Lacrimi de sânge (2002) – Premiul UNITER pentru Cel mai bun spectacol de teatru radiofonic realizat în anul 2002, la Teatrul Național Radiofonic. regia – Gavriil Pinte. Taina cerșetorului (2006) – Teatrul  ”La Scena” București; regia, scenografia și interpretarea – Mihai Bica. Autor a peste 80 de scenarii și adaptări radiofonice pentru spectacolele de teatru – document din seria Biografii, memorii și pentru spectacolele de ficțiune din seria Dramaturgi români contemporani.