Un semn al măreției piesei „Arcadia” este siguranța cu care îmbină diferite substanțe, creând un compus cu proprietăți deosebite. Ingredientele piesei includ gelozia sexuală, poeți, școala gotică de grădinărit peisagistic, duelul, teoria haosului, botanica, eterna confruntare dintre estetica clasică și romantică și dezvoltarea minunilor matematice. Trebuie subliniate lejeritatea și umorul; piesa conține o concentrație extraordinar de bogată de jocuri de cuvinte și neînțelegeri nebune concomitent cu elemente de farsă, costume prostești și identități greșite.
(Brad Leithauser: „Arcadia” lui Tom Stoppard la 20 de ani)

Tom Stoppard, dramaturg, scenarist și traducător, pe numele său adevărat Tomáš Straüssler, scrie această piesă în 1993. Textul este considerat de critici o capodoperă a „unuia dintre cei mai importanți dramaturgi contemporani” în limba engleză, fiind votat pe lista scurtă, în anul 2006, de Instituția Regală a Marii Britanii pentru Premiul Cea mai bună carte de știință scrisă vreodată. În 1993, Arcadia este câștigătoarea Premiului Laurence Olivier pentru cea mai bună piesă, în același an vede pentru prima oară lumina scenei la Teatrul Național Regal din Londra, iar la New York, doi ani mai târziu, la Teatrul Vivian Beaumont, obține Premiul New York Drama Critics’ Circle și o nominalizare la Premiul Tony, la categoria Cea mai bună piesă.

„Arcadia”, după piesa cu același titlu a lui Tom Stoppard, e un spectacol extrem de solid, foarte limpede și curat construit, deloc aglomerat. Dimpotrivă, elegant, rafinat, atent lucrat. Un spectacol care are un ritm intern, menținut constant, un ritm „natural” ce se accelerează doar ușor spre final, când cele două planuri se intersectează. Cadrele precis delimitate te poartă succesiv printre întâmplările de la conacul Sidley Park, când Thomasina Coverly (Mălina Lazăr) are 13 ani și își vădește deja mintea sclipitoare sub îndrumarea lui Septimus Hodge (Luca Gumeni) până cu o zi înainte ca aceasta să împlinească 17 ani, în seara dinaintea tragediei ce schimbă definitiv destinul lui Septimus, respectiv, un secol mai târziu, pe aceeași proprietate, unde Hannah Jarvis (Andreea Boboc) și Bernard Nightingale (Cosmin Maxim) caută fiecare, cu mijloace diferite, să descopere ce s-a întâmplat cu Thomasina și Septimus, dar și cu prietenul acestuia, Lordul Byron (personajul absent, doar invocat de către ceilalți), găzduit pentru un timp la conac, precum și legăturile dintre Lordul Byron și mediocrul poet Ezra Chater (Ionuț Cornilă) – despre care Bernard e convins că a fost ucis în duel de Byron, lansând o teorie ce l-ar propulsa în prim-planul vieții academice prin dezlegarea unuia dintre misterele de care e înconjurată tumultuoasa viață a Lordului.” (Nicoleta Munteanu https://alecart.ro/arcadia-de-tom-stoppard)