Evitând sentimentalismul specific feminin, textul și spectacolul ne dezvăluie istoria frustă, dură a patru femei, una născută din cealaltă, fiecare cu viața ei, dar purtând, oarecum în subconştientul ei, ceva din neîmplinirile, traumele, angoasele mamelor din neamul lor. Un spectacol social, psihologic, filozofic? Decide spectatorul. Acest spectacol vine ca o provocare, dar şi ca o necesitate de a răspunde problemelor, neliniştilor societăţii moderne. Noi, cei de azi, volens- nolens suntem lanțul, nodul, veriga generațiilor părinților şi a bunicilor. Căutăm răspunsuri, pansăm răni, vindecăm vise?!

Opinii și cronici:

Maxim Oboroc:

„Niciuna dintre eroine nu are o legătură emoțională subtilă cu mamele lor. Ele au transmis din generație în generație, ca o bijuterie de familie, tot bagajul de resentimente și dezamăgiri pe care l-au acumulat. Doar strănepoata, Femeia Patru, deja contemporana noastră, a reușit să-și continue viața doar pentru că nu a târât totul în noua ei viață și a fost capabilă să ierte. Ea s-a mutat din Cracovia, schimbându-și complet viața, dar mai întâi a urmat o reabilitare psihiatrică, după o copilărie «fericită», plină de «părinți bețivi care înotau în propria lor vomă». La ieșirea din sală, discutând despre ceea ce văzuse, o femeie matură i-a spus tovarășei sale: «Totul este din viață, am trecut prin același lucru. Și totuși de ce Gardenia? Cred că fiecare își poate trage propriile concluzii după vizionarea piesei.”

DISTRIBUȚIA:
Femeia 1 – Rodica Ciobanu
Femeia 2 – Alina Carp
Femeia 3 – Mariana Delii
Femeia 4 – Valeria – Elena Gurova