Între 9 și 24 septembrie, Chișinăul devine capitala dialogului teatral românesc. Cea de-a XI-a ediție a Reuniunii Teatrelor Naționale Românești aduce pe scenele Teatrului Național „Mihai Eminescu” și ale teatrelor partenere o selecție amplă de spectacole, întâlniri și proiecte care explorează marile teme ale prezentului: puterea, memoria, iubirea, identitatea, libertatea, fragilitatea umană și forța comunității.

Din zeci de evenimente, am ales 10 momente care definesc pentru mine spiritul acestei ediții:

1. „Richard al III-lea” – deschiderea Reuniunii cu o tragedie despre putere și manipulare. „Richard al III-lea” de William Shakespeare, în regia lui Petru Hadârcă. Cu Anatol Durbală într-un rol de forță, spectacolul explorează mecanismele seducției politice, fragilitatea democrației și felul în care răul poate deveni posibil atunci când este acceptat pas cu pas. O montare spectaculoasă despre setea de putere, despre promisiuni false și despre responsabilitatea fiecăruia dintre noi în fața istoriei.
2. „Oameni care dispar” – teatrul ca act de memorie și responsabilitate

Spectacolul-document semnat de Luminița Țâcu o readuce în fața publicului pe jurnalista Anna Politkovskaia, prin interpretarea Olgăi Triboi. O monodramă despre curaj, libertatea de expresie și prețul plătit de cei care refuză tăcerea. „Oameni care dispar” transformă documentul istoric într-o experiență vie, în care teatrul devine spațiu al memoriei și al întrebărilor morale.

3. „Moroi și păpădii” – umor negru, sat oltenesc și povești de familie

Gavril Pătru propune o comedie cu accente de dramă, un univers rural surprins între tradiție, superstiții și secrete de familie. „Moroi și păpădii” este o poveste despre moarte și viață, despre râs ca formă de supraviețuire și despre lumea satului privită cu ironie și tandrețe. Un spectacol savuros, cu o distribuție remarcabilă, în care grotescul și sensibilitatea coexistă.

4. „Revizorul” – satira care rămâne actuală

Capodopera lui Nikolai Gogol revine într-o montare semnată de Slava Sambriș. „Revizorul” vorbește despre corupție, frică și ipocrizie, despre mecanismele prin care oamenii aflați la putere încearcă să ascundă adevărul. O comedie clasică, dar surprinzător de actuală, în care râsul devine instrument de reflecție.

5. „Digul și alte povestiri” – universul poetic al lui Radu Afrim

După prozele lui György Dragomán, Radu Afrim construiește un spectacol vizual și emoțional despre memorie, frică, libertate și supraviețuire. „Digul și alte povestiri” este o experiență teatrală în care imaginile, muzica și poveștile fragmentare creează un univers aflat între realitate și vis – o invitație de a privi dincolo de aparențe.

6. „Mașinăria Cehov” – întâlnirea dintre dramaturgie și metateatru

Matei Vișniec îl întâlnește pe Anton Pavlovici Cehov într-un spectacol regizat de Petru Vutcărău. „Mașinăria Cehov” este o meditație despre creație, destin, memorie și relația dintre autor și personajele sale. Un puzzle teatral în care universul cehovian este reinventat printr-o perspectivă contemporană.

7. „Alaska” – textele Elisei Wilk: „aliaj de sensibilitate lucidă”. Istoria recentă în perspectiva unui Eu feminin, unui Eu în proiecția mamei și fiicei, cum a trecut prin ele comunismul, haoticii ani 90 și vremurile incerte de după schimbarea regimului, ajungând până în zilele noastre.
8. „Lungul drum al zilei către noapte” – o dramă despre familie și iertare

Capodopera lui Eugene O’Neill este reinterpretată de regizorul Timofei Kuliabin într-o montare contemporană despre iubire, vinovăție și rănile nevindecate ale familiei. Un spectacol profund despre trecutul care revine, despre imposibilitatea de a fugi de propriile amintiri și despre nevoia de înțelegere.

9. „9 rușini și alte tablouri scandaloase din istoria recentă a României” – teatrul ca exercițiu de memorie

Un spectacol-colaj despre momente dificile din istoria recentă a României, despre responsabilitate, uitare și lecțiile pe care trecutul ni le oferă. „9 rușini” aduce pe scenă evenimente și traume colective pentru a le transforma într-un spațiu de reflecție și dialog.

10. „Caligula” – actualitatea tulburătoare a tiraniei

În contextul războiului și al luptei pentru libertate, spectacolul lui Ivan Uryvskyi după Albert Camus capătă o forță aparte. „Caligula” explorează mecanismele puterii absolute, manipularea și degradarea morală a unui sistem dominat de frică. O producție de mare intensitate vizuală, care transformă tragedia filosofică într-o reflecție urgentă despre libertate și responsabilitate.

BONUS: „Rezistenții – Amintire și recunoștință” – o expoziție despre curaj

În cadrul Reuniunii va fi inaugurată expoziția „Rezistenții – Amintire și recunoștință”, dedicată celor care au apărat în România libertatea și demnitatea umană în perioada comunistă. Prin portrete și povești de viață, expoziția recuperează memoria unor oameni care au ales rezistența în fața fricii și devine un omagiu adus curajului civic.