Protoiereul Alexandru Baltaga este unul dintre cei mai reprezentativi clerici basarabeni din perioada interbelică, fondatorul presei religioase basarabene în limba română și un neobosit promotor al culturii și identității românești. S-a născut la 14 aprilie 1861, în comuna Lozova din județul Lăpușna. Se trage dintr-o familie de intelectuali creștini care a dat mulți slujitori vrednici în Biserica Basarabiei. A absolvit Seminarul Teologic de 10 clase din Chișinău în 1883 și s-a căsătorit cu Elena, fiica protoiereului Petru Bivol, slujitor la biserica din satul Ialoveni.    A fost hirotonit preot la 2 februarie 1886 și a slujit fără întrerupere timp de 54 de ani la biserica din Călărași-Sat, din județul Lăpușna. În 1918, când la Chișinău s-a votat unirea Basarabiei cu România, Părintele Alexandru Baltaga a fost singurul cleric din Sfatul Țării. După anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică în iunie 1940, a rămas alături de enoriașii săi, chiar dacă familia sa s-a refugiat peste Prut. Deși avea 80 de ani, vârsta sa înaintată nu i-a împiedicat pe ocupanții sovietici să-l aresteze și să-l tortureze pentru credință, în temnițele NKVD, serviciul de poliție politică al Uniunii Sovietice. A fost condamnat pentru activitate contrarevoluționară și dușmănoasă față de Uniunea Sovietică și apoi deportat într-un lagăr din Kazan, capitala Tatarstanului, unde a murit ca  martir la 7 august 1941.

În 2025, Biserica Ortodoxă Română a împlinit 140 de ani de la recunoașterea Autocefaliei și 100 de ani de la ridicarea sa la rangul de Patriarhie. Cu acest prilej, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat 16 duhovnici și mărturisitori ai dreptei credințe creștine în cea mai grea perioadă de persecuții din România secolului XX, declanșate de regimul comunist ateu. Din 2025, sunt cinstiți ca sfinți în calendarul Bisericii Ortodoxe Române. Între aceștia a fost canonizat şi Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia.

Din Fonoteca Teatrului Național Radiofonic – fragmente din spectacolul 27 martie 1918 – Întoarcerea acasă, cu Tache Forescu, Orodel Olaru, Marcelo Cobzariu, Adrian Păduraru şi Anton Crihan, deputat în Sfatul Ţării. Regia artistică: Petru Hadârcă. Versuri de Andrei Ciurunga rostite de Mihai Bica.