„Nu-ți povestesc o întâmplare, îți povestesc o durere care a căzut la picioarele mele”. După moartea mamei lor și testamentul ei bizar, doi gemeni, băiat și fată, crescuți în Occident, pornesc într-o călătorie inițiatică prin țara lor de origine din Orientul Mijlociu, devastată de război civil, în căutarea unui tată și unui frate despre existența cărora nu știau nimic. Un spectacol dur, despre supraviețuire, despre condiția umană, traume sociale, vieți distruse de violență, confruntarea cu ororile războiului, oameni care se transformă în fiare și oameni care se transformă în cântec mut.
„Fiecare Nawal propune o ipostază a feminității; în esența lui, textul acesta poate fi lecturat și așa, ca un exercițiu de admirație pentru acele femei a căror suferință ne inspiră și ne cer să fim solidari. Toate cele trei actrițe joacă intens stări din registre diferite, atât în solo-uri de impact, cât și în secvențe de adâncă tăcere sau în pasaje în care construiesc relații ce devin armătură psihologică a lumii din scenă. Li se alătură Cristiana Luca (în rolul fiicei lui Nawal, dar și în rolul prietenei acesteia). Actrița confirmă că a ajuns la o înaltă maturitate artistică, în special în câteva secvențe al căror dramatism perfect condus dă ritmul și tonalitățile întregului spectacol. Una din aceste secvențe va rămâne, desigur, întipărită mult timp în memoria spectatorilor: povestea femeii care trebuie să decidă pe care din cei trei copii îi va salva de la moarte. Cristiana ne-o transmite în șoaptă, uneori șoaptă timbrată, alteori lăsând frânturile de voce să urce la suprafața rostirii; ea reușește nu doar să spună admirabil o poveste, ci și să (ne-)o trăiască, lăsându-ne pentru câteva clipe să întrezărim durerea în forma ei pură. Mi se întâmplă foarte rar să experimentez astfel de emoții în teatru și, dincolo de analize obiective sau posturi profesionale, mă simt privilegiat când apar astfel de ocazii.” (Călin Ciobotari:
„Incendii, o tragedie în alb” https://www.7iasi.ro/incendii-o-tragedie-in-alb/)
„Alexandru Mâzgăreanu alege pentru spectacolul de la Teatrul din Constanța o lectură într-o cheie poetico-matematică, rece, albă și care permite ca, la final, sentimentul tragic al poveștii să se decupeze simplu și limpede, vorbind despre destin în modul în care numai tragedia antică a știut să o facă. Două coperte. La început și la sfârșit cei nouă actori îmbrăcați în alb stau pe o scenă albă, într-un decor alb. Intră și ies din roluri, unii dintre ei joacă mai multe personaje, pe scenă apar uneori obiecte sau bucăți de obiecte, sugestii, detalii mici care caracterizează o zonă, un moment, un personaj. Ca pe un ecran alb se scriu și se șterg semne și imagini, dar ele rămân imprimate undeva, recreând trasee ale personajelor sau ale istoriei unor locuri, regia sugerând că totul se poate repeta în orice timp și-n orice loc.” (Monica Andronescu – artitudini, https://artitudini.ro/poezia-ororii-pe-o-foaie-alba-sau-oedip-la-feminin/)
Participare la festivaluri:
Festivalul – Zilele Teatrului „Matei Vișniec” Suceava, iunie 2025
Festivalul Național de Teatru, București, octombrie 2025
Nominalizări / premii:
Mirela Pană – nominalizare la Premiul UNITER pentru cea mai bună actriță în rol secundar – rolurile Nawal și Jihane