REGINA NOPȚII este locul de întâlnire cu amintirile dulci-amărui și pline de haz din bătătura casei în care am copilărit, un spectacol care ne aduce în față 17 personaje, 17 povești care se întâmplă într-un sat plin de farmec din Moldova, un loc în care miroase a mătură stropită cu apă, iar seara a Regina Nopții și unde pare că timpul se lungește la nesfârșit. Un loc din care părinții și bunicii se duc, iar în casă ne rămâne doar amintirea lor.

„Numai cel care s-a spălat în ligheane ciobite cu ceai de urzică poate vedea, în loc de mizerie, sănătate curată. Numai cel care a alergat în picioarele goale poate vedea, în loc de sărăcie lucie, libertate. Și numai cel care a mâncat cu mâinile murdare mămăligă rece cu ceapă, mai poate vedea azi, în locul banalităților satului, miracolele.”

REGINA NOPȚII, un spectacol contemporan de teatru, scris și regizat de Leta Popescu, o comedie nostalgică care se desfășoară într-o atmosferă tonică, plină de umor și ironie, pe versuri puternice, poartă personajele și spectatorii într-o călătorie în locurile copilăriei de altă dată, la țară, la bunici.

„Am scris „Regina nopții” cu gândul la locul copilăriei mele, iar actorii au propus texte și poveşti cu gândul la atmosfera satului tradițional în care au crescut. În acest spectacol celebrăm lumea de la țara ducând mai departe câteva povești de iubire și o criticăm atunci când tradiția nu e mereu cea mai bună opțiune de viață. Un spectacol la care s-a lucrat cu bucurie și cu o lacrima in colțul ochiului. Pe ambele le dăruim spectatorului care a copilărit sau nu la țară.” – a declarat regizoarea Leta Popescu

Stilul regizoral cu accente critice al Letei Popescu, pune lumina pe dinamica corpurilor, pe construcția psihologică a personajelor și pe interacțiunile dintre ele, iar atmosfera spectacolului este creată de Bogdan Spătaru printr-un spațiu minimalist cu accente simbolice.

Spectacol produs în cadrul PROIECT 9. TEATRU ROMÂNESC CONTEMPORAN

Regizoarea Leta Popescu și scenograful Bogdan Spătaru revin cu o nouă producție plină de haz și accente critice, pe compoziția muzicală a lui Csaba Boros. REGINA NOPȚII este al treilea spectacol din Proiect 9. Teatru Românesc Contemporan, după VRABIA și BUJOR, pe care Leta Popescu și Bogdan Spătaru îl montează la Galați, un spectacol dedicat bunicilor.

REGINA NOPȚII a primit 4 nominalizări la prestigioasele Premii UNITER 2025:

Cea mai bună actriță în rol principal – Oana Mogoș, pentru rolul Valeria (mamaia, fiica lui Grigore)

Cel mai bun spectacol – „Regina nopții”

Cel mai bun text dramatic românesc montat în premieră absolută – „Regina nopții”

Cea mai bună muzică originală și sound design – Csaba Boros

PREMII

Premiul pentru Cea mai bună actriţă în rol principal – Oana Mogoş pentru rolul Valeria (mamaia, fiica lui Grigore) Gala Premiilor UNITER 2025

Premiul pentru cea mai bună actriţă în rol principal – Oana Mogoș pentru rolul „Valeria”, mamaia, fiica lui Grigore în Festivalul Național de Comedie Galați, 2024

Premiul CUPLU COMIC: Horghidan Radu-Andrei pentru rolul „Doru”, fiul Aurorei și Răzvan Clopoțel pentru rolul „Călin”, fiul Aurorei  în Festivalul Național de Comedie Galați, 2024

Opinii și cronici:

Călin Ciobotari, în 7iasi.ro:

„[…] dramaturgia Letei Popescu propune un fel de enclavă matriarhală ce o are în centru pe bunica Valeria (în interpretarea atât de sensibilă și de pregnantă a Oanei Mogoș), figură dominantă de la care pornesc toate firele văzute și nevăzute ale acestei lumi. Protectivă, înțeleaptă, cu acea curățenie morală și spirituală pe care doar bunicile o au, Valeria poartă în sine câte o fărâmă din fiecare bunică posibilă. Râdem cu ea, ne clătim inimile în luminozitatea pe care ne-o transmite, aprobăm adevărurile pe care, uneori fără menajamente, le rostește. O cunoaștem și o recunoaștem ca fiind a noastră, a tuturor, personaj-concept, personaj-sinteză a cărui ieșire abruptă din viață în scenele finale ne tulbură mai mult decât am fi dispuși să acceptăm.”

Mircea Morariu, în Contributors:

„Spectacolul Teatrului Fani Tardini din Galați mi se pare a fi o reușită în primul rând fiindcă de-a lungul timpului actorii, cei mai mulți dintre ei tinerii, au ajuns la condiția de trupă. Asta neînsemnând deloc că nu ar fi loc pentru câteva admirabile evoluții. Începând cu aceea a titularei rolului principal, Oana Mogoș, riguroasă, spumoasă, sigură pe sine, autoarea portretului unei Valerii pe care nu ai cum să nu o ții minte. Și pentru care chiar nu poți să nu nutrești duioșie. Continuând cu Ciprian Brașoveanu pe care îl descoperim aici într-un rol de o cu totul altă factură decât cele în care l-am văzut cu ocazii anterioare. Dan Căpățâna îl joacă firesc, fără îngroșări inutile pe Grigore, Vlad Volf este absolut notabil în rolul Norbert, Petronela Buda surprinde riguros versatilitatea impusă Ilenei. Mi-au plăcut și Cristina Uja, și Carmen Albu, am apreciat amestecul de supunere și revoltă din care își compun rolurile cele două actrițe. Mi-au plăcut și Radu Horghidan, și Răzvan Clopoțel cu aparițiile lor în oglindă, și stranietatea trecerilor prin scenă ale Tamarei Constantinescu, și ambiguitatea impusă personajului său de Elena Ghinea. Universul zoomorf dobândește consistență grație contribuțiilor bine calibrate ale lui Ștefan Forir, Flaviei Călin, Mihai Păun, Elenei Anghel (Elena Anghel semnează și coregrafia spectacolului) și ale atât de promițătoarei Elena Emandi. Încă masterandă.”