Deșteptarea urmărește povestea Amaliei, o adolescentă de 16 ani, elevă într-un liceu de prestigiu, prinsă între nevoia de validare, presiunea performanței și violența invizibilă a mediului online. Anunțul calificării ei la etapa națională a olimpiadei de română stârnește o avalanșă de reacții, dar nu pe pagina liceului, ci în părțile nemoderate și incontrolabile ale internetului – culminând cu o imagine compromițătoare care începe să circule în rândul colegilor și pe paginile de bârfă ale orașului.

Amalia e sufocată de consecințe: rușine, izolare, agresiune verbală, stigmatizare publică, neîncredere din partea adulților și incapacitatea instituțiilor de a interveni. Piesa, scrisă pentru adolescenți și jucată de adolescenți alături de părinții lor adevărați, urmărește reacțiile colective ale colegilor, familiilor și profesorilor, dezvăluind un mecanism social în care responsabilitatea se diluează, iar vina se mută constant. Construită ca o polifonie de voci digitale și confesiuni intime, „Deșteptarea” este o radiografie a adolescenței în era rețelelor sociale și a inteligenței artificiale, un spectacol despre pierderea controlului asupra propriei imagini, despre fragilitatea identității, despre cât de subțire este linia dintre real și fabricat atunci când tehnologia devine armă și despre ce se întâmplă atunci când maturizarea se petrece mai mult în cloud decât în corp.

Opinii și cronici:

Cristian Panu, în Alba24.ro,  „Deșteptarea”, pe scenă la Alba Iulia: Spectacolul dur cu și pentru adolescenți dar pe care trebuie să îl vadă părinții:  

„Spectacolul în sine este inovator din punct de vedere tehnologic. Totul se petrece cu ajutorul tehnologiei. Actorii stau în sală, iar pe un ecran se proiectează live toată interacțiunea dintre ei, ei și părinți ei și psihologul școlii, cu ajutorul unui telefon mobil. Acel telefon mobil cu care un adolescent poate deveni pe internet victimă sau monstru. Video Art-ul și muzica aparțin lui Ironic Distors, pe numele lui Alin Sterian, copil de actori, crescut pe și sub băncile teatrului, acum un nume în industria media alături Cojo.

(…) Este un spectacol care produce ceva la care statul prin toate instituțiile sale ticsite de bugetari eșuează lamentabil: arată realitatea așa cum este ea. Știți campaniile alea stupide cu pliante trase la xerox, în care niște oameni foarte nepregătiți de pe la vreo agenție guvernamentală, sau chiar vreo instituție de forță le realizează prin școli și licee? Alea în care îți spun ”ai grijă la pericolul de pe internet, cine știe cine se află în spatele tastaturii”? Alea de care liceenii râd de se prăpădesc prin bănci? Ech, spectacolul lui Bobi Pricop face asta pe bune. Iar scenariul se bazează pe zeci sau sute de cazuri reale, în care eleve de liceu au căzut pradă unui fenomen: deepfake. Pe scurt, fără perdea, fața lor a fost pusă cu ajutorul AI-ului pe un corp dezbrăcat sau în „ipostaze sexuale explicite”- citat din litera de lege. Iar apoi imaginea aia a fost distribuită în zeci de grupuri pe Instagram, sau Telegram, acolo unde adulții nu au nici cel mai mic acces.

Sau varianta a doua, care face sute de victime anual: un nude, o poză intimă trimisă cuiva (acel cineva care a trădat discreția) a ajuns să fie trimisă la fel în zeci și zeci de grupuri în online. Iar de acolo, până la o tragedie mai poate fi din păcate doar un pas.”