După succesul cu „Moroi și păpădii” (care i-a adus Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor, filiala București), Gavril Pătru revine acum cu o continuare a întâmplărilor din prima sa piesă, păstrând tripla ipostază de autor, regizor și actor. În „Ceasu’ și cămașa miresii (Nunta)”, aceleași personaje din satul oltenesc de azi, alături de altele nou-introduse, continuă povestea într-un registru marcat de același amestec de umor debordant și dramatism, care a cucerit publicul în „Moroi și păpădii” și care conturează universul unei familii tipice de olteni.

De data aceasta, fundalul pe care se petrece cavalcada de întâmplări tragi-comice este o nuntă. Printre pregătiri vesele, cu lăutari, cazane cu sarmale pe pirostrii și poloboace cu zaibăr, ies la iveală drame apăsătoare și se dezvăluie lucruri nespuse până atunci. Nimic nu este ceea ce pare, măștile cad pe rând, mai ales când muții încep să… „vorbească”.

Vă invităm să vizionați un spectacol dinamic ca iureșul unei sârbe, dar și elegiac ca o doină, păstrând aceeași autenticitate a pitorescului limbaj oltenesc, care l-a impus pe Gavril Pătru ca dramaturg de succes.

„Ceasu’ și cămașa miresii (Nunta)” funcționează ca un spectacol de sine-stătător, deși vă recomandăm călduros să vizionați și prima parte, „Moroi și Păpădii”.

Opinii și cronici:

Radu Preda  (Cronicar după ureche): Nu vă dau spoilere, mai ales celor care încă n-ați văzut nici „Moroii”, dar nu pot să nu remarc momentul absolut savuros al citirii din caietul cu datornici, o scenă care s-ar fi putut prelungi oricât, dacă nu exista riscul ca spectatorii să pocnească de atâta râs. Dincolo de ilaritatea pe care o provoacă relatarea lui Giani, obiceiul de a ține evidența strictă a nunților și botezurilor la care participi, pentru a ști pe cine să chemi când îți vine rândul se respectă cu strictețe în Oltenia profundă, ca și în alte zone folclorice ale țării, lăsând să se vadă legăturile puternice care țin laolaltă comunitățile rurale. Afectat de urbanizare și globalizare, publicul are tendința de a se amuza doar pe seama acestor obiceiuri, refuzându-le orice valoare de întrebuințare în societate. Dar și ca simple „exponate” ele spun o poveste consistentă, din care fiecare poate trage ce învățăminte consideră.

Dinu Grigorescu –  Comedie portretistică în stil oltenesc (Revista „Rinocerul”): Ceea ce este novator în structura dramatică este faptul că, de fapt, asistăm la culisele nunţii, iar abia la final are loc sârba. În culise descoperim toate prejudecăţile de familie, dramele, văduviile care schimbă oamenii, răutatea eternă, comicitatea unor personaje clovneşti, dar şi prezenţa unui Făt-Frumos, Mihai, care, într-un moment culminant al acţiunii, este soarele ce luminează sufletul omenesc aflat în beznă din diferite cauze şi care porunceşte, efectiv, ca un erou pozitiv ce este, schimbarea de paradigmă în comportamentul nupţial. Structura este cinematografică, cu dese întreruperi temporale, dar cu păstrarea spaţiului acţiunii, cosmosul familiei, care face trecerea simbolică de la moarte la nuntă, de la colivă la tortul miresei.

DISTRIBUȚIA:
Mama: Costina Cheyrouze
Natalia: Raluca Petra
Mirela: Ileana Olteanu
Mihai: Petre Ancuța / Ciprian Nicula
Gheorghe: Gavril Pătru
Licuța: Alexandra Sălceanu / Teodora Calagiu
Ioana:  Maia Morgenstern / Victoria Dicu
Costică: Silviu Biriş

Figurație: Nicoleta Tase, Chira Franțescu, Ionuț Andronic, Gheorghe Nițu, Sorin Pușcă, Alexandru Andrei, Laurențiu Andronescu, Valentin Cazacu, Liviu Niculae